DANA CAMELIA DASCĂLU- Beneficiară a Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Hârlău, judeţul Iaşi
(persoană cu handicap fizic neuromotor – dependentă de fotoliu rulant)
Având tetrapareză spastică, Dana este în fotoliu rulant şi nu poate folosi mâinile.
Dana scrie în mintea sa, îşi memorează toate poeziile, le corectează, le modelează, le prelucrează, le reface, le şlefuieşte, pentru ca mai apoi să le dicteze.
Datorită memoriei sale, personalităţii sale puternice şi a curajului său, talentul său a fost recunoscut şi astfel primul său volum de poezie Totul sau Nimic a fost editat în anul 2001, la Editura BIT din Iaşi.
Volumul de versuri Totul sau Nimic mă reprezintă:
Fie ca aceste poezii să destrame barierele care s-au interpus între noi.
Nu am acceptat niciodată ideea de mijloc, prin urmare, Totul sau Nimic este ca o dorinţă, este ideea de viaţă la care aspir.
Fie ca poeziile mele să vă placă, iar lacrima care poate, va curge, să nu fie una de durere, ci de bucurie pentru că, de ce nu, suntem la fel.
Dana Camelia Dascălu
În anul 2003, cu sprijinul financiar al Asociaţiei Grégory & Didier din Elveţia, a fost reeditat volumul de poezie Totul sau Nimic şi a fost editată versiunea în limba franceză a volumului de poezie Echo.
Lansarea celor două volume de poezie a avut loc în Sala Cantacuzină a Muzeului Naţional George Enescu.
Volumul de poezie Echo a fost lansat ulterior şi în Elveţia, acţiunea fiind organizată de doamna Jacqueline Scarone, vecepreşedinte a Asociaţiei Grégory & Didier.
În anul 2006, la Ateneul din Iaşi, a fost lansat Volumul de poezie Desculţă pe un picior de crin.
În prezent lucrează la un volum de poezie intitulat Trădaţi de virgule albe.
In 2009 a participat la “Festivalul Artelor”, Bucuresti -editia I.
“Zorii care cerşesc
Nu știu să plec când zorii cerşesc leagăn pe braţele mele
Iubesc fiecare secundă dar tac.
Chem floarea de crin, rătăcesc prin amurg
Mă lovesc de cuvânt, citesc un gând
Adorm şi visez, răspund de timpul acoperit în culoare.
Când totul devine o simplă impresie
Mă plimb în virgule mă întorc la şoapte târziu
Gust din singuratate, iar apoi strig
În ciuda poveştilor nu stiu să plec pentru că foarte devreme
Trebuie să întorc langâ zorii care cerşesc leagăn pe brațele mele. “
